Marea si uscatul nu raman mereu aceleasi. sub influenta factorilor climatici, se schimba atat relieful uscatului, cat si adancimea marii. O data cu acestea se schimba si configuratia uscatului, care in unele locuri inainteaza in interiorul uscatului; in alte parti, uscatul se ridica din apa sau insasi marea contribuie la cresterea tarmului, prin depozitele sale.

       Tarmul reprezinta teatrul in care se da continuu gigantica lupta dintre mare si uscat si  pe care marea il cucereste pas cu pas; un echilibru relativ se stabileste, din cand in cand, prin miscarile de ridicare a tarmului.

       In topografie se obisnuieste sa se considere drept linie a tarmului marii linia de contact a apei cu uscatul - la nivelul mediu - iar, daca exista maree, urma mareei - la nivelul cel mai inalt.

        Tarmul marii prezinta o deosebita importanta economica, caci pe el se ridica porturi si de-a lungul lui se construiesc cai ferate si sosele. Facand abstractie de eterogenitatea aspectului lor exterior, litoralul marin prezinta tarmuri care pot fi impartite in doua tipuri principale: tarmuri inalte si tarmuri joase.

        Tarmurile inalte sunt caracterizate print-o panta abrupta, la piciorul careia se intinde uneori o plaja ingusta. In cazul litoralurilor muntoase strabatute de vai fluviale, uscatul pare a fi taiat cu cutitul. Straturile se prezinta fie sub forma unor paturi netede orizontale, fie ca niste cute ondulate, asa cum se observa pe litoralul caucazian al Marii Negre, in Crimeea, la Capul Caliacra, etc.

        Acolo unde muntii coboara spre mare, tarmul abrupt al marii reprezinta un fel de prelungire fireasca a muntilor. Cand insa de mare se apropie o campie inalta, ca in regiunea Constantei, litoralul cade brusc, prezentand o panta abrupta.

         Tarmurile abrupte, sau cu faleze, sunt create de actiunea valurilor care determina surpari verticale, numite faleze. In Marea Neagra faleza de piatra de la Capul Caliacra are inaltimea de 70 m.

       Tarmurile cu lagune sunt prezente la Marea Neagra de asemenea. In tendinta de a simplifica linie tarmului, marea se sprijina de punctele proeminente ale uscatului. La adapostul acestora, nisipul si alte sedimente se depun sub forma de "limba" sau de sageata, pana ce bareaza golful din spatele ei, formand astfel o laguna. Pe tarmurile Marii Negre se intalnesc forme tipice de lagune maritime, atat in partea de nord-vest, cat si pe tarmul romanesc, complexul lagunar Razim. Acesta se intinde pe o suprafata de 415 km² si este alcatuit din: L. Razim, L. Golovita, L. Sinoie, L. Zmeica. Legatura acestora se face cu Marea Neagra prin doua deschizatori: Gura Portitei  si La Periboina.

         Spre deosebire de lagune, limanurile sunt vai largi inecate de

mare si apoi separate fie prin miscari tectonice, fie prin cordoane

litorale.  Legatura cu marea se ingusteaza, terenul devine lacustru,

apa se indulceste, etc. Pe tarmul romanesc al Marii Negre se gasesc         

 lagune maritime precum:  Mangalia, etc. Daca limanul este inchis

complet de cordonul litoral si nu mai comunica cu marea si nici

 nu se alimenteaza cu ape curgatoare din interiorul uscatului, el se

transforma intr-un lac sarat. Prin evaporarea apei, sarurile se

concentreaza, nivelul apei scade, formandu-se pe fund un mal vascos

 si foarte bogat in saruri de iod, de magneziu, etc. provenite din vegetatia marina din timpul existentei limanurilor. Astfel de lacuri sarate, destul de numeroase, se intalnesc pe tarmurile Dobrogei: Techirghiol, Agigea, si al Rusiei: Budachi. Ele sunt recunoscute ca excelente bazine de cura pentru vindecarea reumatismului.

         In cazul in care limanul pierde legatura cu marea si alimentarea lui se face cu apa dulce de pe continent sau din izovare, apa i se indulceste complet si nivelul se ridica mai mult decat cel al marii. In felul acesta, limanul se transforma intr-un lac litoral: L. Siutghiol, L. Tasaul.

       O alta caracteristica a tarmului Marii Negre este prezenta dunelor. Astfel pe tarmul Marii Negre se intalnesc dune in regiunea plajelor de la Sulina, Mamaia si Agigea, unde inaltimea lor atinge 6 m.

       Un rol important in schimbarea configuratiei uscatului il au valurile. Ele transporta cantitati imense de nisip, pietris si bolovani de-a lungul tarmului. Nisipul transportat astfel de-a lungul litoralului se poate acumula la adapostul unor obstacole, formand plaje artificiale, un exemplu tipic fiind plaja de la Mangalia.