În anul 1807, I. M. Budiscev alcătuieşte hărţi asemănătoare ale Mării Negre şi Mării Azov. F.F.Bellinshausen descrie în 1816 ţărmurile Mării Negre dînspre Caucaz.                                

     Rezultatele cercetărilor întreprinse până în 1836 sunt consemnate în atlasul Mării Negre aparut în 1842, în care este descris fundul mării şi se dau indicaţii despre curenţii şi adâncimile apei în diferite regiuni ale mării. Completat în 1851 de locotenenţii I. A. Sestakov şi G. I. Butakov, acest atlas a servit mult timp ca lucrare ştiinţifică de bază în studierea Mării Negre.

         Primele cercetări sistematice asupra curentilor dîn Marea Neagra si asupra adancimilor ei au fost facute începand dîn anul 1855. 

     Între 1871 si 1877 Marea Neagra a fost cercetata de expeditia hidrografica condusa de V. I. Zarudnîi, care a facut o descriere amanuntita a tarmurilor ei. Ceva mai tarziu, între 1881 si 1882, S. O. Makarov cerceteaza natura curentilor din Bosfor si stabileste date importante privitoare la dinamica Mării Negre.

       Un pas important în cunoasterea Mării Negre a fost facut prin desfasurarea lucrarilor expeditiei hidrologice a Directiei hidrografice a Societatii ruse de geografie, între anii 1890-1891, pe navele “Donet” si “Zaporojet”. Conducerea expeditiei a fost încredintata lui I. B. Spindler, iar la lucrarile ei au participat, printre altii, savantii rusi: O. Andruson, A Lebendintev si A Ostroumov. Aceeasta expeditie a facut cercetari în adancul apei, descoperind fenomenul de acumulare a hidrogenului sulfurat spre fundul mării. Lucrarile expeditiei au fost continuate de nave ale flotei maritime a Mării Negre.

        Importante studii si cercetari privitoare la viata din Marea Neagra au fost întreprinse de Statia hidrologica dîn Sevastopol, înfiintata în anul 1871, ale caror rezultate au fost publicate în 1913 de S. A. Zernov în lucrarea sa “ Probleme privind studiul vietii din Marea Neagra”.

        Mari si deosebit de valoroase cercetari asupra Mării Negre au fost facute în anii puterii sovietice. Dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie, munca stiintifica a cercetatorilor, condusa si coordonata de statul sovietic, a capatat un conţinut cu totul nou. Orânduirea sociala socialista a dat un avant puternic dezvoltarii stiintei si tehnicii – care s-a resimtit dîn plin si în oceanografie. S-au creat admirabile conditii de lucru si de viata cercetatorilor si navigatorilor, ceea ce a dus la o intensificare a activitatilor stiintifice.

         În aceasta atmosfera înnoitoare se desfasoara programul stiintific de cercetari întreprinse în Marea Neagra între anii 1923 si 1926 de expeditiile sovietice conduse de savantii Sklovski, Nikitîn si Knipovici.

        Expeditia organizata în anul 1927 de Observatorul maritime din Sevastopul si condusa întai de E. F. Skvoitov si apoi de V A Znejînski a folosit cabluri metalice pentru efectuarea sondajelor fundului mării. Rezultatele acestei expeditii stau la baza monografiei stiintifice a Marii Negre întocmite dupa un deceniu de A D Arhanghelski si N M Strahov.

         În anul 1949, în Marea Neagra au fost efectuate noi cercetari de pe bordul navei “Viteaz” a Academiei de Stiinte a U.RSS.

     La noi, în anul 1893 a fost organizată şi s-a desfăşurat o expediţie pe Marea Neagră pe un crucişător al Marinei militare române. Expediţia a durat 9 luni şi a avut asigurată o  competenţă conducere ştiinţifică în persoana biologului Grigore Antipa care, împreună cu profesorul I Borcea, a făcut primele cercetări asupra ihtiologiei Mării Negre.

       În anii socialismului au avut loc mai multe cercetari stiîntifice ale Mării Negre. Tara noastra a colaborat cu Bulgaria si URSS în scopul amenajarii litoralului romanesc.